Pagini

miercuri, iunie 17, 2015

AUREOLA SACRĂ ŞI TOIAGUL CUNOAŞTERII

(În calitate de vizitator al acestui blog,
ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate)
 
APOSTOLATUL VESTIGIILOR ANCESTRALE

   Povestea mea nu e mai mult decât atât – o poveste, o ficţiune. Ea datorează multe descoperirilor primilor arheologi care au făcut săpături în Creta: Minos Kalokairinos, sir Arthur Evans, Pendlebury şi multor altora de diferite naţionalităţi, până în prezent. Excavările recente de pe versanţii muntelui Iuktas realizate de arheologii greci J. şi E. Sakellarakis  au fost cu mult mai dramatice decât orice aş fi putut născoci eu1.

Barbara CLEVERLY,
"Mormântul lui Zeus"

NOIMA PARADOXULUI BRÂNCUŞI

    Fără năzuinţa de a forţa imposibilul prin închistarea unui geniu în anumite clişee sau şabloane, paradoxul Brâncuşi poate fi, totuşi, schematizat în bivalenţa ori dualismul atât de simplei şi, totodată, sofisticatei sale personalităţi, în spiritul propriei mărturisiri: Simplitatea este complexitatea rezolvată2.
    Este vorba, pe de o parte, despre latura sa nu doar de intelectual mai mult decât rafinat, cum este considerat, cât mai ales de savant autodidact, cu o vastă cultură şi cunoştinţe ample din mai toate domeniile, dar deplin realizat ca artist nu doar avid de cunoaştere, ci mântuit prin percepţia clară a absolutului, spirit care nu s-a retras abil în umbra comodă a conceptului de perfecţíonist, atingând chiar la propriu şi nu doar la figurat valorile supreme. Să nu uităm că, prin anumite ovoide ale sale dintre anii 1911 – 1920 – 1924, el a sculptat Big Bang-ul înaintea teoretizării ştiinţifice (1927 – 1929), lăsând umanităţii opere de artă inestimabile nu doar prin valoarea lor estetică, ci şi prin aceea că, aşa cum cei mai bogaţi dintre colecţionarii de azi bănuiesc, avem de-a face cu piesele din care poate fi reasamblat, cu vorbe deloc prea mari, toiagul pierdut al înţelepciunii ancestrale.
   Pe de altă parte, în pofida sloganului biblic "Crede şi nu cerceta" şi chiar dacă mulţi consideră exagerată, falsă teoria romancierului Peter Neagoe despre sfinţenia brâncuşiană, acest geniu al umanităţii – pentru aprecierea căruia modestia reprezintă o gravă eroare mai ales a celor ce în mod implacabil nu acceptă hiperbola ca instrument de caracterizare – şi-a câştigat treptat, de-a lungul vieţii sale, un binemeritat renume de sfânt, duhovnic, călugăr, apostol, patriarh, nepot al divinităţii ş.a.m.d., toate acestea graţie nu neapărat educaţiei primite în familie sau detaliilor de sorginte religioasă din biografia sa, cât mai ales datorită sacralităţii evidente a zămislirilor sale, îndumnezeite şi parcă răsărite, fără exagerare, din mâinile unui artizan al cetăţii divine...
    Rândurile următoare îşi propun să adune din vasta bibliografie brâncuşiană doar căteva opinii avizate, nicidecum singurele, privind asemenea aspecte, nu neapărat din dorinţa inutilă de a mai demonstra un lucru evident, ci în căutarea unei soluţii la următoarea dilemă: rămâne paradoxul un punct terminus, o formă finală de expresie a slăbiciunii, a resemnării umane ori, dimpotrivă, trebuie să reprezinte el un nou început?

NIMBUL SFINŢENIEI

    Ezra Pound: "Brâncuşi mi s-a părut un sfânt [...]"3. 
    David Lewis: "Celor mai mulţi dintre cei care l-au cunoscut, în decurs de mai mulţi ani, le-a apărut mai curând ca imagine a unui sfânt, a unui om care a ajuns la înţelegere cu pământul şi creaţia [...]"4.
    Edith Balas: "Alb cu totul. Veşmintele lui erau mereu albe, barba era deja albă, iar praful alb acoperea atelierul cu blocurile sale de marmură"5.
    Nina Stănculescu: "E consemnat că Brâncuşi, în copilărie, printre alte drumuri ale lui, mergea şi pe la mănăstirea Tismana [...]"; "Străbunicul lui cioplise cu barda o întreagă biserică de lemn, aflată chiar în faţa casei părinteşti, în cimitir"; "Iar mai târziu avea să facă parte din coruri bisericeşti atât la Bucureşti, cat şi la Biserica română din Paris, unde a fost şi hirotonit diacon [...]"6.
    Barbu Brezianu: "Amator de muzică folclorică şi clasică precum şi de cînturi liturgice, înzestrat cu o frumoasă voce de tenor, Brâncuşi – care în sat, în copilarie, psalmodiase în strană la slujbe, fără a fi «ţîrcovnic», cîntase din fluier şi la contrabas şi apoi făcuse parte din mai multe formaţii corale la bisericile Madona Dudu din Craiova şi Mavrogheni din Bucureşti – fusese angajat la Capela română din Paris ca paracliser îmbrăcînd la liturghii chiar vestmîntul de diacon"7.
    Calinic Argatu: "Există la Brâncuşi atâtea elemente ale unei dimensiuni creştine"; "Brâncuşi clopotar, corist bisericesc apoi la Craiova şi Bucureşti, cântăreţ cu atribuţii de diacon la Paris vreme de doi ani încheiaţi. La care alt mare artist, scriitor sau intelectual român de valoare universală mai întâlnim asemenea date biografice ? Poate numai la Ion Creangă, care a fost diacon"8.
    Ionel Jianu: "Am, de pildă, o fotografie în care se vede soba lui din lut, cu coşul de tuci şi, alături, patul. Ei, bine, seamănă cu un tablou al lui Luchian, O chilie de la mănăstirea Brebu"9.
    Dan Hăulică: "«Parcă-i nepotul lui Dumnezeu», îmi spune un prieten plin de duh"10.
    Petre Pandrea: Lecţíile sale asupra materialului de atelier erau poeme incantatorii şi litanii pe care le intona pentru ucenici şi duşmani, ca un ţârcovnic integru şi harnic dintr-un templu arhaic, care nu sare o notă din slujbă"11.
    Irina Codreanu: "Şi toate acestea ni le transmitea cu vorba sa de patriarh, plin de duh şi de înţelepciune"12.
    Man Ray: "La prima mea întâlnire cu Brâncuşi în atelierul său, am fost mai impresionat decât dacă m-aş fi aflat într-o catedrală"13.

LUMINA ADEVĂRULUI

    Petru Comarnescu:
    "Conștient că un artist nu se poate realiza fără o cultură mai largă, Brâncuși – «dornic de invățătură», «amator să știe tot» – cerceta stăruitor cărțile de fizică și chimie, unele avînd autor pe savantul Petru Poni, precum și cărți de matematică și geometrie descriptivă"14.
    "Ecorșeul reprezintă în activitatea lui Brâncuși o muncă îndelungată și anevoioasă, întreprinsă dintr-o curiozitate științifică, dintr-o necesitate de cunoaștere a tainelor ființei umane, ale biologiei"15.
    "Cu savantul Nicolae Vaschide (1874 1907) relațiile au fost poate și mai apropiate"16.
    "V.G. Paleolog socoate cu temei, că prin protectorul său bucureştean, doctorul Dumitru Gerota, a ajuns Brâncuşi în contact cu savanţi ca Levaditti şi Vaschide"17.
    G. Oprescu: " Între ele aş considera grupul care a avut o parte largă în cultura noastră din această vreme, cel din jurul profesorului Cantacuzino, începând cu cei care au devenit mai târziu profesori remarcabili în învăţământul medicinii: C. Ionescu Mihăieşti şi prof Mihai Ciucă. Cel care l-a cunoscut mai întâi pe sculptor a fost Ionescu Mihăiești, în 1910. El se găsea la Paris, la Institutul Pasteur, pentru studiile sale de microbiologie"18.
    Adrian Petringenaru: "Cu dalta lui, Brâncuşi ajunsese evident la adevăruri pe care, pe alte căi, ni le confirmă mereu fizicienii, chimiştii sau biologii"19.
    Bohdan Urbanowicz: "Brâncuşi, la acea epocă, întrevedea de pe atunci ceea ce abia astăzi începem să descoperim"20.
    Jeana Morărescu: "Ei m-au provocat însă, să ofer – poate fi aceasta chiar o premieră mondială, câteva explicaţii care privesc într-adevăr o «lege universală» – şi care sunt rodul unor îndelungi cercetări şi aflări asupra principiilor energetice din spaţiul subcuantic şi gravitonic"21.
    Nu poate fi omis nici raportul cu teoriile celebrului fizician Albert Einstein, operele pictorului Romeo Niram din ciclul “Brâncuși E=mc2” fiind mai mult decât elocvente...

***

    Paradoxul Brâncuşi este fără echivoc, dar întrebarea care se naşte pretextual e, însă, următoarea: ce poate căuta un pasaj dintr-un roman istoric al anului 2007, fie el şi recunoscut pe plan internaţíonal, la începutul unui referat despre Brâncuşi?
    Desigur, în locul unui răspuns, poate doar fi adresată la schimb o nouă întrebare, nu neapărat retorică: vom reuşi, oare, noi, românii, să ne regăsim şi să scoatem la lumină ceea ce am pierdut în negura timpului, dinainte chiar de vremea lui Zamolxis sau vom continua, într-un mod la fel de paradoxal, doar să ne rugăm resemnaţi la osemintele "Sfântului din Montparnasse", ale marelui nostru sculptor, precum o făceau odinioară cretanii în faţa vestigiilor antice de pe străvechea lor insulă?
    Din păcate pentru noi, în amintirea vagă a unor temerari cercetători de notorietate mondială precum Arthur Evans ori John Pendlebury, rămâne de maximă actualitate reproşul potrivit căruia "N-a luat încă nimeni în serioasă urmare învăţătura scoasă de Racoviţă din speologie de a cerceta istoria noastră veche, cultura ei, arta, cercetând civilizaţia specifică spaţiului carpatic [...]", iar eventualele excepţii relativ recente nu încununează nicidecum, cel puţin până la data redactării acestor rânduri, imperativul brâncuşian – "Trebuie să fim un strat de cultură la gurile Dunărei; aceasta e singura misiune a statului român și oricine ar voi să ne risipească puterile spre alt scop pune în joc viitorul urmașilor și calcă în picioare roadele muncei străbunilor noştri" 22.

***

    În cele ce privesc subtitlurile acestui referat, trebuie precizat că expresia nimbul sfinţeniei este, desigur, o trimitere către afirmaţia potrivit căreia, la anumite sculpturi brâncuşiene, "[...] tehnica reflectării luminii funcţionează atât ca principiu tehnic, cât şi metafizic: «Ea învăluie  – după cum crede Otto Demus – siluetele principale cu un nimb de sfinţenie»"23.
    La rândul ei, expresia lumina adevărului provine din titlul cărţii "În lumina adevărului. Mesajul Graalului" de Abd-Ru-Shin (Oskar Ernst Bernhardt).
    Cât despre cei care contestă vehement cugetările atribuite biografic/bibliografic lui Constantin Brâncuşi, se impune a preciza că aforismele respective contează ele însele înainte de toate şi abia în al doilea rând autorul acestora, fără a pune astfel artistul mai prejos de opera sa, eventuala incertitudine a paternităţii maximelor nefiind nicidecum în măsură a le desfiinţa ca atare.

Pavel FLORESCO

    P.S. (03.07.2015)
    Acest referat a fost publicat în ediţia nr. 22 din decembrie 2014 a revistei de cultură "Confesiuni", care poate fi lecturată gratuit pe site-ul Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi" Târgu-Jiu.

  
     Cu prilejul "Colocviilor Brâncuşi", desfăşurate la Târgu-Jiu în zilele de 21, respectiv 22 februarie 2015, organizate de către Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi", mi-a fost conferit titlul onorific de AMBASADOR AL LUI BRÂNCUŞI, cu menţiunea "Pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi", titlu care mă onorează şi mă încurajează în cercetările mele.

    
    Note
    1 Barbara CLEVERLY, Mormântul lui Zeus, Ed. Nemira & Co., Bucureşti, 2008, pp. 7 – 8
    2 Sorana GEORGESCU-GORJAN: Aşa grăit-a = Ainsi parlait = Thus spoke Brâncuşi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p. 77
    3 V.G. PALEOLOG, Constantin Brâncuşi şi Ezra Pound, în Omagiu lui Brâncuşi, volum editat de revista Tribuna, Sibiu, 1976, p. 45
    4 David LEWIS, Brâncuşi, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2001, p. 15
    5 Edith BALAS, Brâncuşi şi tradiţiile populare româneşti, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1998, p. 11
    6 Nina STĂNCULESCU, Brâncuşi, frumos şi har, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Tg. Jiu, 1997, p. 30
    7 Barbu BREZIANU, Brâncuşi în România, Ed. BIC ALL, Timişoara, 1998, p. 216
    8 Calinic ARGATU, "Pace şi bucurie" cu Brâncuşi: argumente pentru o dimensiune creştină, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 38
    9 Ionel JIANU, Brâncuşi a dat epocii noastre conştiinţa formei pure, text consemnat de Ion Pop, în Omagiu lui Brâncuşi, volum editat de revista Tribuna, Sibiu, 1976, p. 21
    10 Dan HĂULICĂ, Marii artişti vin către noi de departe, din adîncimi fabuloase, în Carte de inimă pentru Brâncuşi, selecţia textelor şi bibliografia de Nina Stănculescu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976, p. 157
    11 Petre PANDREA, Brâncuşi, amintiri şi exegeze, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976, p. 54
    12 Irina CODREANU, Ucenicie la Brâncuşi, în Carte de inimă pentru Brâncuşi, selecţia textelor şi bibliografia de Nina Stănculescu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976, p. 64
    13 Man RAY, Prima întâlnire cu Brâncuşi, în Carte de inimă pentru Brâncuşi, selecţia textelor şi bibliografia de Nina Stănculescu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976, p. 67
    14 Petru COMARNESCU: Brâncuşi – mit şi metamorfoză în sculptura contemporană, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972, p. 84
    15 Petru COMARNESCU, op. cit., p. 97
    16 Petru COMARNESCU, op. cit., p. 116
    17 Petru COMARNESCU, op. cit., p. 117
    18 G. OPRESCU, Contribuţii la biografia lui Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 54
    19 Adrian PETRINGENARU, Ansamblul monumental de la Tîrgu-Jiu, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 197
    20 Bohdan URBANOWICZ, Vizita mea la Brâncuşi, în Colocviul Brâncuşi (13 – 15 octombrie 1967), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 111
    21 Jeana MORĂRESCU, Relaţia dintre "arhetipul geometric" şi câmpul energetic corespunzător, în Brâncuşi, acum. Comunicări ştiiinţifice prezentate în cadrul simpozionului "Brâncuşiana '96" organizat la Târgu-Jiu, colecţie ingrijită de Nicolae Diaconu şi Ion Pogorilovschi, Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1997, p. 69
    22 Dumitru DABA, Brancuşi, Ed. de Vest, Timişoara, 1995, p. 251
    23 Zenovie CÂRLUGEA, Brâncuşi. Orizonturi critice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 331

Niciun comentariu: